Stiință si Religie
Stiinta si Religia sint cele doua tentative majore prin care omul isi construieste viziunea prin care intelege lumea. De-a lungul istoriei aceste forme de cunoastere au fost in contradictie una cu alta si continua sa ne fie prezentate asa si in ziua de astazi. Este o aberatie sa condamni pe una in numele celeilalte dar in aceasta aberatie cognitiva traim si astazi. Lasam deoparte Arta, care este o tentativa prin care omul isi construieste viziunea prin care simte lumea.
In Stiinta Creatiei ne ocupam cu precadere de aspectul cognitiv al omului. Tot ce exista este rezultatul unui proces de creatie generat de o Sursa care are intentia de a creste la infinit. Creatia, cu toate universurile ei, este in expansiune continua. Universul este finit dar este infinit in cresterea lui. In paradigma religioasa Sursa este personalizata intr-un Dumnezeu care isi schimba forma in functie de diversele forme de religie. Poate fi blind, iubitor, aprig, razboinic, amuzant, razbunator, inzestrat cu simtul umorului sau suparat pe oameni, atotputernic, atotstiutor, prezent in lume sau retras numai el stie unde… Toate aceste calitati ii sint atribuite de oameni.
Cu citeva mici exceptii, majoritatea formelor de religie au fost, sint si probabil vor fi diverse forme de excludere bazate pe frica de ceilalti. Fiecare denominatiune religioasa considera ca ea este singura valabila si adevarata, celelalte forme de religie nefiind altceva decit profanari ale adevaratei credinte. Credinciosii cresc intr-o cultura a fricii de celalalt pe care adesea il identifica drept dusman. Confruntarea dintre diversele forme de religii a condus de multe ori la razboaie si ucidere in masa. In numele lui Dumnezeu s-au facut cele mai multe crime. Acest proces continua si astazi.
Din perspectiva Stiintei Creatiei, omul este creatura cea mai pretioasa din intregul univers, pentru ca este parte din Sursa, facut dupa chipul si asemanarea ei. Sursa a generat Creatia iar omul, cununa a acestui proces, este chemat sa o creasca in rezonanta cu Sursa. Stiinta Creatiei nu se bazeaza pe credinta oarba propovaduita de cele mai multe religii ci pe cunoasterea de tip stiintific care presupune efort si rigoare. Stiinta Creatiei ofera omului instrumentele cu care isi poate construi cea mai coerenta si completa viziune despre lume si viata.
Exista multe demersuri cognitive in acest sens : teorii, scoli de gindire, laboratoare de cercetare. Toate incearca o reunificare a stiintelor. S-a pornit din fizica unde teoria relativitatii lui Einstein nu se impaca deloc cu mecanica cuantica si unde exista mai multe tipuri de forte care nu pot fi aduse impreuna intr-o forta unica. Din fizica, aceste tentative de unificare cognitiva s-au extins si la alte stiinte si au dat nastere teoriilor botezate in literatura anglosaxona TOE : « Theory of everything ». Adica o teorie despre orice, capabila sa explice orice.
« Stiinta Creatiei » aduce un element nou in acest demers cognitiv al omului : simplificarea la maxim a cunoasterii de tip stiintific. Cel mai simplu este sa complici. Cel mai complicat este sa simplifici. Stiinta Creatiei este forma de cunoastere stiintifica cea mai simpla, completa si accesibila si in acelasi timp cel mai bun filtru de decriptare a dimensiunii spirituale a omului. Din aceasta perspectiva separarea dintre stiinta si spiritualitate nu mai are nici o relevanta.